Oricum ar fi bolile se trateaza dupa retete. retete care se elibereaza in urma unui consult. si oricat de diferiti suntem, in fata unui medic aratam la fel. iar tratamentele sunt la fel. si pretul unui astfel de tratament se poate calcula. si ar fi usor de realizat astfel o lista de tratamente standard pentru marea majoritate a cazurilor. lista care sa includa si pretul de platit de catre stat. ca si in sistemul hotelier se pot acorda clasificari conditiilor de internare. si internarea sa fie gratuita doar pentru un anumit standard. ce e peste sa fie platit privat. Diferenta ar fi ca statul ar fi implicat doar in verificare si acreditare. iar oamenii vor alege in ce unitate sa se trateze.

De mici suntem invatati sa traim intr-un mediu concurential, in care tot ce se cere e mai repede si mai bun decat cei din jur. si cand ajungi sa oferi ceea ce se cere vei avea momente in care ar trebui sa-ti ceri tu tie. dar aici vorbim de o cu totul alta calitate. si un alt fel de timp.

De fapt vroiam sa zic ca ne dorim finalul cat mai repede. Aruncam la gunoi gesturi si obiceiuri si traditii pentru a castiga mai mult timp. Trisam ziua cu toate care ar trebui sa fie ale ei.

De fapt vroiam sa zic ca adoram cubuletele de zahar. sau pestii. sau merele. daca nu ne dreseaza altii ne dresam singuri si apoi ne aplaudam poate poate pica un cub. sau ceva.

De fapt conteaza doar aplaudatul. care face mai multa galagie. afara e galagie.

E trist ca romanii vor bani si nu timp.

ps. la bugetari chestia cu 10 zile neplatite se va transforma in ore suplimentare platite dublu pentru cei indispensabili.

Magazinul Universal s-a transformat in timp. Acum are Raionul de politicieni, Raionul de functionari, Raoinul de politisi, Raionul de magistrati, Raionul de medici, Raionul de profesori. Si este la fel de plin de produse avand o calitate indoielnica.

Oamenii mergeau si atunci, cum merg si azi la Magazinul Universal, cumpara si acum, la fel cum cumparau si inainte, aceleasi produse de stricta necesitate.

Extras din legea 14/2003 a aprtidelor politice, capitolul 4 articolul 19

“Lista trebuie sa cuprinda cel putin 25.000 de membri fondatori, domiciliati in cel putin 18 din judetele tarii si municipiul Bucuresti, dar nu mai putin de 700 de persoane pentru fiecare dintre aceste judete si municipiul Bucuresti. “

Trasformarile Daciei 1300 au inceput imediat dupa instalarea democratiei. S-a inceput printr-o vopsire si apoi o bucata de caroserie, si inca una, poate un scaun mai moale, un sistem audio mai performant, aer conditionat, roti mai mari si tot asa pana cand intr-o zi nu a mai pornit motorul. Motorul fiind stricat au terbuit chemati specialistii sa-l repare. Si ei au venit, au reparat motorul spunand ca masina va mai merge putin doar ca trebuie sa mai arunce din accesorii pentru ca motorul e prea mic. In clasicul stil “las’ ca stim noi mai bine” motorul s-a mai stricat de cateva ori. Specialistii au mai venit, au mai reparat, au mai schimbat ceva pe ici pe colo, au mai remorcat masina din cand in cand, dar Dacia e tot o masina care mai devreme sau mai tarziu o sa trebuiasca sa fie schimbata cu totul.

Cand?  Atunci cand nu se va mai putea repara.

De ce? Pentru ca oricum te uiti Dacia aia veche trebuie schimbata.

Bunastarea Romaniei este data de drumul parcurs de aceasta Dacie. Din pacate se pare ca Dacia asta sta mai mult in reparatii, si de fiecare data cand mai merge. Merge ori trasa cu sfoara de masina celor de la NATO, sau UE, sau FMI .. Si de fiecare data sunt tot mai putine locuri in Dacie. Unii abandonati pe drum, altii care au plecat singuri.

Drumul spre bunastare al romanilor se va opri atunci cand se termina drumul Daciei. Ma refer la bunastarea generala (gen spitale, drumuri, parcuri, curatenie), si in nici un caz la cea particulara. Degeaba ai masina visurilor tale daca mergi prin gropi, degeaba ai orice daca acest orice nu se integreaza in tot.

Oricat de putin ne-ar pasa de Romania politica, se pare ca a devenit o problema care revine din ce in ce mai des.

Familia Sosetila este o familie standard. un el si o ea capii familiei. un el si o ea copiii familiei. si evident familia Sosetila poarta sosete albe. Doar capul familiei are dreptul la sosete negre. Viitorul familiei Sosetila se vede din albul sosetelor. Copiii vor invata si mai bine la scoala si vor termina o facultate. Apoi se vor angaja si vor ajunge la randul lor capi de familie ce poarta sosete albe, vizitand parintii ca buni copii ce sunt.

Familia Sosetila este o famile standard. Au trecut prin multe greutati, dar acum isi permit perechile de sosete albe. Si totusi familia Sosetila e resemnata. Se multumeste cu binele ce ii este oferit de stat. O scoala pentru copii, medicamente pentru familie, taxe si intretinere de platit, mancare de la piata, din hypermarket sau de la bunici. Familia Sosetila stie ca nu e bine sa-si doreasca mai mult.

Familia Sosetila nu viseaza. ei pot doar sa vada visele altor familii la televizor.

Si oamenii mici merita sa traiasca.